Nu inteleg de unde ai dedus ca e vorba de pacate. Eu ziceam de greseli, de fapte care ar putea avea neoie de iertare. De exemplu, daca calc o pisica cu masina din greseala. Trebuie sa traiesc cu asta, cu amintirea, poate o sa fiu trist, poate n-o sa mi-o iert niciodata etc.
Un credincios presupun ca se roaga sa fie iertat, sau merge la preot si se spovedeste, da un ban, si i se acorda iertarea. Ceea ce il ajuta sa treaca peste. E confortabil sa crezi ca esti iertat pentru orice. Si e grav ca unii cred cu tarie ca li se iarta orice.
Acuma, daca dumnezeu iarta pacatele, iar pacatele sunt niste legi date de oameni, mi se pare putin bizar. religios vorbind, pana si rugaciunea, nu numai iertarea pacatelor, mi se pare o chestiune aberanta. Adica te rogi pentru ceva, sa castigi la loto sau sa se vindece un copil bolnav. Asta inseamna ca ii explici tu dumenzeului tau ce sa faca? Il rogi s-o faca, de parca el ar fi influentat de ce zici tu? Nu stie el mai bine ce e de facut?
PS: Daca omori o pisica nu e pacat dpdv al ortodoxiei, asta e o alta treaba cu moralitatea "crestina", de aia am si dat exemplul. Ca in crestinism omul e cel mai important, pentru el a fost creat universul, deci aroganta e implicita. Respectul pentru alte forme de viata e o prostie ateista. In islam, musulmanul e miezul universului, restul oamenilor poa sa moara. Eventual impuscati.





Răspunde cu citat