Al 257-lea topic despre reputatii - postez pentru un prieten

[Tom]

Alo, e 2.20 si ma doare burta de ras.
Pacat ca unii nu sunt pe aceeasi unda cu "scarboseniile", eu n-am mai ras de mult atat!

Sa va vad eu la urmatoarea intalnire ce faceti cu avatarele, ca doar asa poti sa dai de kidu. Doar eu cu kidu ce am avut curajul sa ne "demascam", altii se ascund!

Ps. Avatarul lui krumel e inchiriat!

[lovelife]

Nu stiu photoshop, si nu am avatar de firma ca voi

[Eradu]

Eu mai mult de atat nu pot face, mi-am cheltuit toti banii de seo pe anul asta sa o conving pe Angelina sa isi faca tatuajul asta


--- Later Edit --- (ca mi-a fost lene sa apas "Edit")

P.S. Sper sa n-avem probleme cu Brad, ati vazut cum stie da cu sabia in Troia...

[Vali D]

oau. ce smecher e

[Eradu]

Va anunt ca in urma starii usor entuziaste care s-a produs ieri pe-aici, un user seopedia a luat niste decizii pripite care i-au adus probleme medicale, s-ar putea sa nu-l mai vedem o vreme pe-aici. Nu dau nume, doar va sfatuiesc sa aveti grija cu crizele de ras la ora 2.20 noaptea...


--- Later Edit --- (ca mi-a fost lene sa apas "Edit")

Si ca sa stie de-acum inainte si seo-istii cum se pupa girafele:

[Tom]

Nu dau nume, doar va sfatuiesc sa aveti grija cu crizele de ras la ora 2.20 noaptea...

Cred ca-ti place sa te ascunzi sub poza aia de "pachetele", dar ar trebui sa le explici colegilor si hobby-urile de weekend.

Ieri la mall:



Si o poza fresh de azi dimineata:



Mai sunt si altii fani bantman , dar nici chiar asa.

[Dan]

Confirm, l-am pozat si eu pe eradu dimineata, il trimisese sotia dupa cumparaturi:


Pana si pisica lui e chinuita:

[Tom]

am mai gasit ceva interesant, pe langa faptul ca e fan batman, are si o pasiune deosebita pentru culorile frumoase. Ii plac culorile vii

[Eradu]

Pio stop. Art momentum! Sa ne inaltam pentru cateva clipe sufletele-ngreunate de pacate, tovarasi seopedisti.


--- Later Edit --- (ca mi-a fost lene sa apas "Edit")

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta,
cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.

Spuse: "Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?"

Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.

"Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?" am intrebat.

"Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii", raspunse ea zambind.

"Hai sa lasam gluma", am reluat.

Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.

"Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul", imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.

La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:

"Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu."

Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:

"Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte."

Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.

Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITA: nu poti alege sa imbatranesti sau nu; dar poti alege sa evoluezi.

* Autor necunoscut

[Dan]

Da chiar, sa ne culturalizam nitel, ce naiba...
o opera, un opereta, un balet:


PS: @eradu, nu ma intereseaza ce pastile iei, dar vreau si eu!