Stiu ca aveam si eu aceeasi atitudine ca si tine in liceu. Doar ca eu o manifestam altfel.
Poate n-ar trebui sa scriu ce scriu in continuare, dar hai fie![]()
Am fost cel mai miserupist elev pe care ii cunosc (si nu ma refer la un indolet care nu-i pasa de scoala sau de viitorul lui). Eram unul din cei mai buni la informatica (programare) din liceu. Eu de asta m-am dus acolo, sa invat programare. Nu era cel mai bun liceu din oras, dar nu era nici o panarama de liceu. Ei bine, in timp ce eram eu cel mai bun la informatica/programare, nu cred ca a fost semestru in care eu sa nu am cate o corigenta pe cap, la te miri unde. Imi amintesc o situatie in care, pe corigenta fiind (in semestrul al doilea, deci ramaneam pe toamna), m-a ascultat profesoara de 6 ori la rand ca sa imi iasa media si nimic. Pana cand i-am zis: "Eu nu pot sa invat Genetica asta nici daca stiu ca mor." Si m-a trecutSi situatia s-a repetat in anii urmatori. Un alt exemplu, petrecut in special in a 12-a. Aveam zile la rand in care ajungeam la scoala pe 9-10 in loc de 7. Diriginta stia ca tot ce fac in timpul ala e sa DORM, pentru ca i-am spus nu o data
Vreau sa zic ca stia ca nu merg prin baruri, pe la cafea sau stiu eu. Stia ca in timpul ala eu fac ceva mult muult mai... productiv.
Ce vreau eu sa spun prin randurile de mai sus nu e cumva faptul sa ma laud cu anumite situatii de teribilism (ca atunci cand ma gandesc bine, mi-as fuBIPte cate o palma peste ceafa pentru anumite chestii care nu le-am facut atunci si a trebuit sa le recuperez in anii urmatori). Ci vreau sa iti zic ca exista cai de compromis. Profesorii sunt si ei oameni cu slabiciunile lor. Cred ca daca stii sa "te vinzi" si sa te faci placut in randurile lor, poti sa treci prin scoala si un pic mai destresat (acum nu iti imagina ca o sa poti sa devii tu un fel de Zana care nu are nicio responsabilitate - ci unde se poate). Nu o sa iti mearga o atitudine de genul asta daca esti un badaran, un nesimtit, un copil problema...
Bine, mi-am permis sa nu ma intereseze nicio nota pentru ca stiam ce urma sa fac in viata (sau cel putin credeam). Stiam ca la facultatea unde ma voi duce (inca din a 10-a) notele mele din liceul nu vor conta deloc. Tot ce conta era bac+admitere. Dar uite, ca sa vezi la ce risc te expui, intre timp m-am inscris la a doua facultate unde de data asta am avut nevoie de mediile 9-12 si mi-a cam fost mie rusine de mine un pic, cand le-am revazut.
Oricum, citeste cu atentie postul lui Krumel. Cauta sa vezi ce poti face dupa liceu si organizeaza-ti prioritatile in functie de asta. Pentru restul aplica "metoda" meaScoala in niciun caz nu e o piedica in calea progresului tau. Ah, sta in calea progresului daca nu stii ce vrei tu sa faci de fapt si faci scoala in virtutea inertiei. Adica faci scoala pentru ca nu se uita la tine nimeni daca nu ai o diploma. Asta o gandire aiurea. Te asigur ca sunt multi multi oameni destepti care la randul lor cauta oameni destepti si nu le cuantifica inteligenta in functie de diploma. Problema stii care e? Ca oamenii te cauta prin scoli
. E logic de ce, nu? Pentru ca nu stiu ei veni la tine acasa, de exemplu.
Ma rog, as putea continua pe subiectul asta mult si bine, insa suntem total off-topic. Concluzia sumara e ca sunt lucruri pe care trebuie sa le faci si pe care vrei sa le faci. Nu poti renunta de tot la primele, dar poti sa optimizezi "resusele alocate" pentru "trebuinta" lor.




Vreau sa zic ca stia ca nu merg prin baruri, pe la cafea sau stiu eu. Stia ca in timpul ala eu fac ceva mult muult mai... productiv.
. E logic de ce, nu? Pentru ca nu stiu ei veni la tine acasa, de exemplu.
Răspunde cu citat