Perspectiva angajatului:

1. Ca sa lucrez trebuie stimulente sau/si un salariu convenabil... alfel plec in alta parte cu prima ocazie ( cred ca ati mai auzit vorba: "la mai bine" ).
2. Intelegerea reciproca si comunicarea este obligatorie. Altfel nu se discuta problemele, se acumuleaza tensiune, randamentul scade.. s.a.m.d. colaborarea se intrerupe de la sine mai devreme sau mai tarziu.
3. Sunt 2 natii de colegi: lenesii ( pe care i-as spanzura personal daca nu as trai intr-o lume civilizata ) sau indivizii competenti dar zapaciti. Este frustrant si enervant sa vrei sa realizezi ceva si sa constati ca ala de langa tine nu este motivat sau nu are chef s.a.m.d. Problema este ca aceste elemente strica totul deoarece distrug motivatia celor din jur.
4. Subiectul sefi. Nu pot sa concep sa imi explice unul care nu cunoaste lucrurile ( un manager spre exemplu ) cum sa-mi fac treaba. Imi aduc aminte la un interviu cum un grafician imi explica mie cum sa fac un panou de administrare... de ce? Pentru ca seful ( care din fericire era programator ) era ocupat. Si bineinteles ca graficianul nici nu stia ce vorbeste acolo ( ma refer la momentul cand a incercat sa imi povesteasca cum ar trebui sa functioneze acel CMS ). Care-i problema la care vreau sa ajung: un sef arhicunoscator mai bine isi da doua palme si nu mai iese niciodata din casa; un sef competent ( care a practicat si el domeniu ) ori isi face timp sa se ocupe de angajati ori... merge si asa. Si in loc sa obtina performanta... merge si asa! De ce??? Pentru ca suntem in Romania si avem mentalitate romaneasca - tara unde merge si asa!!!

Si normal ca angajatii sunt de vina. Ca nu stiu sa se motiveze ( adica nu sunt motivati... singuri singurei e cam greu sa "traga la caruta" - mai ales pe partea de programare unde programatorii nu sunt chiar cei mai prosti oameni de pe planeta asta ). Ca sunt iresponsabili ( daca nu se impune o oarecare disciplina nici nu or sa fie vreodata responsabili! ). ETC.

Concluzia: adevaru este intotdeauna la mijloc. Atunci cand sunt probleme nu exista seful sfant si angajatul nenorocit sau seful nenorocit si angajatul sfant. Amandoi gresesc si ironia maxima este ca niciunul nu isi da seama!!! ( intotdeauna or sa dea vina unul pe celalat... ca deh, e mai simplu sa vezi paiul din ochii lui x decat barna din ochii tai ).

Mi-ar fi placut sa vorbesc si de lideri... nu am cum din pacate. Cand o sa cunosc un lider ( pe plan profesional ) o sa i-au vreo 3 galeti de ipsos si o sa-i fac o statuie!!! Rara specie in romanica, presupunand prin absurd ca exista!!!!!