Pana la urma religia asta este, un sistem simplu de justitie divina, bazat pe lege si pedeapsa. Incalcarea legii se numeste pacat. Legea difera de la o religie la alta, la fel cum pedeapsa difera de la o religie la alta.
Daca nu ti-e clar ce este pacatul, de ce il aduci mereu in discutie? Deci sa ma lamuresc, in opinia ta pacatul este definit de religie si regulile ei? Adica niste oameni definesc ce este pacat si ce nu, dar de judecat te judeca divinitatea?


Una dintre intrebarile de care am zis mai sus la asta se referea. Ca ateu, crezi ca exista bine si rau? Ca sa discerni intre bine si rau trebuie mai intat sa accepti ca cele doua exista. Dar nu stiu cum pot fi definite din punct de vedere laic. In general sunt definite de religie.
E simplu, am mai explicat. morala nu vine din religie. binele si raul sunt treburi pur subiective. Ca exemplu, luam un simplu fapt - un leu mananca o caprioara. Unde e binele si unde e raul? Poate religia sa-ti dea raspunsul la intrebare?
Binele si raul se pot alege foarte simplu si sunt pur subiective, am explicat mai devreme in topic. "ce tie nu-ti place altuia nu face". E vorba de empatie si de reciprocitate. Afli foarte usor daca o actiune de-a ta este "rea" daca te pui in pielea celor pe care ii influenteaza (daca exista) respectiva actiune. Si pe aceleasi principii e construita toata morala, etica si cum vrei sa-i mai spui.

Spuneai ca atei nu raspund in fata nimanui si pot face orice. Iar eu iti spun ca dupa un act rau (voit sau din greseala), un crestin cere iertare la preot, face matanii, da la saraci si traieste impacat apoi, ca este iertat. Un ateu nu are cui sa ceara iertare in sensul asta. El va trebui sa poarte dupa el, poate toata viata, acel act. Va trebui sa si-l asume, sa se cunoasca mai bine si sa nu-l repete. Credinciosul risca, daca este iertat de fiecare data, sa nu se opreasca si sa nu evolueze in acest sens.

Doar atrag atentia ca orice om inteligent trebuie sa cunoasca, cu bune si cu rele, lumea in care traieste. Atata timp cat stii ca exista pericole, prin actiunile pe care le intreprinzi nu te expui acelor pericole nici pe tine si nu iti expui nici apropiatii. E o afirmatie care nu are legatura cu religia.
Aici intram de fapt ontopic. Ne rezumam la a alege raul mai mic pentru moment, lasand sa creasca raul cel mare? Sau alegem dezastrul pe moment, ca sa ajungem la un bine mai mare?