Alo, casa Popescu?
- Da.
- Domnul Popescu?
- Da…!
- Aici maternitatea.
- Da?!?
- Soția dumneavoastră a născut un băiat…
- Uraaa – s-a născut Vasilică, băiatu’ tatii, frumos și deștept, așa-i pun numele, Vasilică, să n-am ambiție dacă nu!
Și fuge la maternitate, strigând din drum la toată lumea că s-a născut Vasilică, băiatul lui cel frumos și deștept. Ajunge acolo, intră, vede pe culoar primul salon, cu o tăbliță pe ușă: “Copii frumoși și deștepți”. Deschide ușa, intră strigând fericit:
- Heeei, Vasilicăăă…!
Nimic. Liniște. “Măi ce mama dracu’? Nu-i aici…?” Se mai uită, vede ușa a doua: “Copii urâți și deștepți”. Ce să facă, “Bine, dom’le, nu-i frumos da’ măcar e deștept, îl bagă tata la băieții deștepți, ăia cu contractele de la guvern…” Deschide ușa:
- Salut, Vasilică, eu sunt tata!
Pauză. “Cum, dom’le, nici aici..?” Ușa a treia: “Copiii frumoși și proști”. “Treacă de la mine, îl fac actor.” Și intră:
- Vasilică?
Aiurea… Mai departe? “Copii urâți și proști”… “E, asta e, e urât, e și prost, da-i băiatu’ meu, tot l-oi iubi…” Și:
- Vasilică…
Vacs Vasilică.. Ușa a cincea: “Monștri congenitali, malformați, mutanți, posedați, progenituri ale Satanei, 666″… Bagă un cap pe ușă, cu frică…:
- Vasilică…?
Nici aici. Și ajunge în sfârșit la ușa a șasea – și pe ușă scria doar atât:
V A S I L I C Ă



Răspunde cu citat



