Pagina 1 din 2 12 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 14

Subiect: Un post despre atitudine

  1. #1
    Avatarul lui emm
    emm
    emm este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    48
    Data înscrierii
    11th November 2006
    Posturi
    829
    Putere Rep
    48

    Implicit Un post despre atitudine

    M-am hotarat sa scriu o postare lunga, pentru ca de prea multe ori vad frica, incertitudine, nereusita, cadere in jurul meu. Inclusiv pe acest site. Si nu cred ca e in regula. Si pentru ca nu e obligatoriu sa fie asa.

    As vrea prin urmare, sa scriu aici cate ceva, ca unor prieteni, despre ceea ce numim atitudine, in drumul catre succes in viata. Va scriu aceste lucruri din perspectiva unui om care chiar a reusit. Sunt cativa ani de zile de cand am devenit un om fericit, si voi fi asa toata viata. Din anumite motive care depasesc cadrul acestei postari, stiu cu certitudine, ca asa va fi.

    De fapt, am reusit in tot ceea ce mi-am propus ca si tanar, si inca lucruri pe care nu mi-as fi imaginat ca le voi obtine vreodata. Am dobandit aceste lucruri, fiind in floarea varstei. Acum, la peste 40 de ani, consider ca am o viata minunata, fericita, fara limite. Orice imi doresc, pot realiza. Si a venit vremea sa privesc putin retrospectiv.

    Nu sunt lucruri noi, sau unice. Sunt lucruri pe care le veti mai intalni si din nenumarate alte surse. Voi povesti insa totul dintr-o experienta personala, pentru care imi cer scuze dinainte. Nu pentru recunoastere. Nu ca o lauda. Nu ca sa demonstrez ceva aici, in ce ma priveste. Stiu bine cat valorez, si nu ma consider superior, ci doar un elev care si-a facut cat a putut temele, si si-a zdrelit coatele pe banca, gresind in ani, la fel de mult cat si ceilalti. Mai bine zis, pentru a arata ca se poate si altfel. Mai bine zis, ca se poate. Celor care inca pun mainile la ochi. Iar asta, e un lucru pe care atat de des il consideram imposibil. Din cauza ca atata vreme, aproape permanent, ceilalti ne repeta acest lucru: ca nu se poate, ca e greu, ca nu suntem in stare, ca traim intr-o tara prea saraca, ca e criza, ca nu ne lasa guvernul, ca asa spun statisticile, specialistii etc.

    Cand eram mic, la un moment dat, ca si multi alti copii, vroiam sa ma fac astronaut. Dupa ceva timp, mi-am dat seama ca nu prea are cum sa iasa. Traiam in Romania, in comunism, nu erau astronauti la noi. Prunariu nu aparuse inca. Mi-am dat seama dupa ceva timp, ca probabil nu voi fi astronaut in aceasta viata.

    Dupa aceea, m-am gandit sa ma fac pensionar. Aveam niste vecini pensionari pe la care mai treceam in vizita. Erau doi oameni veseli, isi traiau viata din plin si mi s-a parut grozav ca pot sa stea acasa si le vine pensia. Dupa ceva vreme, am inteles cum e cu pensia... si mi-am zis, nu e bine. Trebuie sa ma gandesc la altceva.

    Dupa aceea... nu stiu cum mi-a venit ideea. Cert este ca ma uitam la televizor, probabil am vazut ceva filme. Si m-am hotarat sa devin om de afaceri. Anii au trecut si n-au facut decat sa imi intareasca dorinta. Urmaream filmele precum Dallas, intr-o suflare, si visam cu ochii deschisi. Nu era numai mirajul banilor, ci si acela al posibilitatilor, al accesarii unei lumi mai bune, al sigurantei, al scaparii de saracie. Parintii mei erau simpli muncitori, saraci. Nu am avut cele mai bune conditii.

    Eram in liceu, si continuam sa visez sa fac afaceri. Si traiam in comunism, nu exista asa ceva. M-am gandit de nenumarate ori sa fug din tara, sa ma duc in vest, si sa imi incep afacerile. Nu am fugit, pentru ca asta ar fi insemnat condamnarea pentru familia mea, ramasa in urma, ii asteptau repercusiuni grave.

    Dupa revolutie, imediat dupa ce am terminat armata, m-am dus glont la Bucuresti si am infiintat una din primele firme din Romania. Era o varza totala, nimeni nu stia unde trebuie sa ajungi si ce sa faci ca sa infiintezi o firma. Nu exista internet pe atunci.

    Cu chiu cu vai am infiintat acea firma. A fost faliment total. Nu am recuperat nimic din ceea ce am investit, eu si cu un partener, din banii stransi cu greu din economii personale.

    Dupa cativa ani, timp in care am muncit ca oricare alt angajat, am infiintat a doua firma. A fost faliment total si aceasta. Pe urma am cautat sa lucrez ca independent, si sa-mi iau si un colaborator, facand servicii IT. Faliment din nou. Ajunsesem aproape de 30 de ani si eram sarac lipit in continuare. Pe parcursul vietii, am continuat sa merg din faliment in faliment si sa nu incetez niciodata sa consider ca da, sunt un om de afaceri. Chiar daca nu aveam o letcaie in buzunar. Si stiam ca nu am inca abilitatile necesare.

    Atunci insa, aproape de 30, am avut o revelatie, si mi-am dat seama ca trebuie sa imi urmez visul cu o alta forta. M-am hotarat sa ma duc la Bucuresti, si sa ma apuc de afaceri. Nu stiam cum, nu stiam cu ce, cert este ca eu ma duceam sa ridic pe picioare o companie mare, eventual candva o corporatie. Daca ar fi stiut cei din jur ce vroiam eu sa fac, ar fi ras, pardon de expresie, si cu fundul.

    De fapt au ras destul. Am plecat la Bucuresti fara niciun plan, fara nimic aranjat, fara job, fara firma, fara nicio rezerva, doar cu banii de drum si de prima chirie. Mi-am zis, tot ce am sunt mainile si capul asta, si vointa cat cuprinde. Cumva, ma voi descurca. Acasa, cunoscutii au facut pariu in cat timp ma voi intoarce cu coada intre picioare. Mi s-a dat maxim o luna doua. Nu m-am intors niciodata inapoi.

    In prima iarna, imi aduc aminte de un detaliu care poate parea stupid. Am cumparat la un moment dat un sac de cartofi de la un tigan. Acel sac de cartofi m-a salvat peste iarna... Pentru ca asta am mancat toata iarna, dimineata, la pranz si seara. Nu aveam bani. Aveam doar o sticla de ulei. Prietena mea de atunci, care era studenta, imi aducea cate un leu din banii cu care mergea la facultate, din care imi luam cate o paine.

    Nu e o poveste unicat, ci una comuna. Este povestea de ieri, de astazi, de maine poate, a multora din noi, nu neaparat lipsiti de inteligenta sau capacitati de a realiza ceva. Este povestea mea, si a voastra. A celor care nu au crescut in puf, din familii sarace, uneori dezorganizate, cu toate repercusiunile copilariei nefericite asupra vietii de om matur. Cunosc si acum oameni capabili, unii sclipitori la baza, care insa au esec dupa esec. Care inca nu au reusit. Si depinde de ei daca vor reusi sau nu. Intre reusita si cadere, diferenta o face, de cele mai multe ori, un simplu gand. Si acceptarea evolutiei personale, la vremea ei, iar asta, in esenta, este o alta fateta a vointei.

    Revenind la poveste: Am muncit tot ce am gasit. Si pe un leu, si pe cinci, si pe mai multi cand am prins. Dupa un an, am reusit sa infiintez acea firma pe care o visam, intr-un sediu micut, inchiriat pe bani putini. 12 ani mai tarziu, timp in care am inceput mai multe activitati si am dat faliment de nenumarate ori, in care nu am avut decat leul pus langa alt leu, si pierdut si acela adeseori, nu mai traiesc cu teama ca voi fi mai fi sarac vreodata. Chiar daca as pierde tot ceea ce am acum, in 6 luni ridic la loc o alta afacere, in camp deschis. Si am posibilitatea de a realiza asta, in Romania sau in oricare alt colt al lumii, pentru ca lumea imi este deschisa acum. Pentru ca exista ceva ce nu-mi poate lua nimeni, vointa nestramutata, si ceea ce am in cap. Pentru ca ceea ce face diferenta intre o afacere de succes si una de faliment, nu sunt doar capitalul, relatiile si abilitatile celui ce o intemeiaza, ci mai ales atitudinea, si creativitatea. Si refuzul de a se da batut. Te da cineva afara pe usa? Intra pe fereastra.

    Nu-i mai credeti pe cei care va spun ca nu puteti. Indiferent care ar fi motivul. Imi aduc aminte si de un prieten din acea perioada. Ca si mine, nu avea niciun ban. Ani de zile a batut efectiv din usa in usa sa vanda cate ceva, sa puna leu pe leu. In cele din urma si-a facut sediu, si-a luat masina, apartament, s-a casatorit, are copii, are o afacere mica dar prospera din care traieste si astazi, si recunoasterea celor din jur. Din punctul meu de vedere, este un om de afaceri. Un om care a reusit. Chiar daca nu are milionul de euro in cont, si masina lui este una obisnuita.

    Banii, astazi, nu ma mai motiveaza. Din momentul in care ai suficienti, banii devin lux. Destinatia principala a banilor este totusi cu totul alta, traiul de zi cu zi si siguranta personala. Fiecare cum considera totusi. Din punctul meu de vedere, luxul este pentru oamenii care inca nu au descoperit esenta. Banii insa sunt importanti pentru oportunitatile pe care le deschid, contribuie la succes, si pot schimba viata oamenilor in bine. Sunt o resursa nelimitata, care se poate multiplica la infinit prin simpla circulatie. Insa ceea ce ma motiveaza astazi, sunt oamenii, si creatia. Sunt destui oameni care depind de mine, si carora le-am schimbat viata in bine. Sunt locuri de munca pe care le-am creat si le voi crea, si pot imbunatati mereu situatia celor care lucreaza si a familiilor lor. Pot avea idei, chiar nastrusnice, si le pot incerca imediat. Oamenii ma iubesc, si sunt incantati cand le sunt prin preajma (si nu e vorba de interes). Am invatat sa comunic, fara teama. Ce poate fi mai minunat decat atat.

    Incetati sa mai considerati ca nu puteti. A, si inca un lucru: Ori de cate ori un prieten e la greu, si macinat de indoiala, spuneti-i ca POATE. Uneori, acel lucru simplu ii poate schimba viata. Eu inca port recunostinta cuiva, care in cel mai mare moment de indoiala din viata mea, mi-a reamintit, simplu, ca pot. Si asta m-a salvat.

    Daca aveti propriul exemplu de succes, nu ezitati sa-l postati, sa-l faceti cunoscut. Sunt prea putini cei care vorbesc despre asta, si e o lupta inegala in a schimba atitudinea de invins, in jurul nostru.

    Adaugat ulterior: Napoleon a fost un imigrant sarac italian, si totusi a devenit imparatul Frantei si al Europei. Nenumarati conducatori au fost de origine simpla si saraci, lipsiti de orice posibilitati in afara de propriile calitati si de vointa. Steve Jobs a creat Apple, fara sa fi facut macar facultatea. Chair si Google a fost creat intr-un garaj. Cu ani in urma, un copil indisciplinat a fost dat afara din scoala. Ulterior s-a angajat ca functionar marunt pe un post de rutina, facand o munca pe care o detesta. In anii cat a lucrat acolo, a pus la punct o teorie care urma sa schimbe lumea. Acel copil se numea Einstein. Si tot ceea ce traim astazi, si ce vom realiza in viitor, are la baza o portiune din geniul acestui om, aparent fara posibilitati.
    Ultima modificare făcută de emm; 30th July 2012 la 20:45.

  2. #2
    Avatarul lui haos
    haos este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    53
    Data înscrierii
    19th February 2008
    Locaţie
    Craiova
    Posturi
    2.239
    Putere Rep
    53

    Implicit

    Hai sa lamuresc eu ceva, ca poate tie ti-a scapat: prezentarea ta este valabila doar pentru antreprenori sau oameni care doresc sa se implice in diferite afaceri.
    Citeste primul meu curs SEO - principii de baza. Vezi oferta mea de advertoriale PR5.

  3. #3
    Avatarul lui Serban Cristian
    Serban Cristian este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    73
    Data înscrierii
    1st November 2007
    Locaţie
    Bucuresti
    Vârstă
    43
    Posturi
    4.328
    Putere Rep
    73

    Implicit

    discursuri motivationale.
    emm, sper ca nu ai descoperit apa calda...
    sa ne intoarcem la seo si online, va rog.

  4. #4
    Avatarul lui Sorin Frumuseanu
    Sorin Frumuseanu este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    55
    Data înscrierii
    2nd August 2005
    Locaţie
    Orsova
    Vârstă
    48
    Posturi
    3.943
    Putere Rep
    55

    Implicit

    Citat Postat în original de emm Vezi Post

    In prima iarna, imi aduc aminte de un detaliu care poate parea stupid. Am cumparat la un moment dat un sac de cartofi de la un tigan. Acel sac de cartofi m-a salvat peste iarna... Pentru ca asta am mancat toata iarna, dimineata, la pranz si seara. Nu aveam bani. Aveam doar o sticla de ulei. Prietena mea de atunci, care era studenta, imi aducea cate un leu din banii cu care mergea la facultate, din care imi luam cate o paine.
    Nu recomand nimanui sa faca asta, mai ales ca sunt tot mai preocupat de nutritie. Chiar daca efectele inca nu se stimt, le vei vedea dupa 50 de ani.
    Ok, cu sacrificii se poate ajunge sus. Dar risti sa nu mai prinzi varsta de 50-60 de ani. Si atunci pt ce? Pt o statuie? Ca sa cotizezi ani de zile la doctori pentru repararea neglijentei din tinerete?
    Credinta la institutiile specializate. Aici facem Servicii de seo
    Mi se spunea 1nesco

  5. #5
    Avatarul lui radu4us
    radu4us este deconectat Membru SeoPedia
    Reputatie:
    22
    Data înscrierii
    5th February 2009
    Locaţie
    Online
    Vârstă
    38
    Posturi
    223
    Putere Rep
    22

    Implicit

    Mie imi place ce a scris si cum a scris...

    Omul acesta si-a deschis sufletul si se vede ca ce a scris, a scris din suflet... nu ca sa se laude... nu ca sa dea sfaturi... ci doar ca sa "urle" ca se poate...

    Pentru ca exista ceva ce nu-mi poate lua nimeni, vointa nestramutata, si ceea ce am in cap.
    Nu mai aruncati cu pietre sau si mai rau cu noroi in cineva care incearca sa-si impartaseasca povestea vietii, cateva idei despre cum sa privesti viata si poate cel mai important cum sa iei viata in piept si sa iti zici ca depinde doar de tine cum iti construiesti viitorul.

  6. #6
    Avatarul lui emm
    emm
    emm este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    48
    Data înscrierii
    11th November 2006
    Posturi
    829
    Putere Rep
    48

    Implicit

    Citat Postat în original de haos Vezi Post
    Hai sa lamuresc eu ceva, ca poate tie ti-a scapat: prezentarea ta este valabila doar pentru antreprenori sau oameni care doresc sa se implice in diferite afaceri.
    Acelasi gen de atitudine te ajuta, indiferent ce tip de cariera iti alegi. Trebuie sa-ti urmezi visul, despre asta e vorba. Si sa nu tii cont de ceea ce te impiedica.

    Nu ma refeream strict la antreprenori.

    Citat Postat în original de 1nesco Vezi Post
    Nu recomand nimanui sa faca asta, mai ales ca sunt tot mai preocupat de nutritie. Chiar daca efectele inca nu se stimt, le vei vedea dupa 50 de ani.
    Ok, cu sacrificii se poate ajunge sus. Dar risti sa nu mai prinzi varsta de 50-60 de ani. Si atunci pt ce? Pt o statuie? Ca sa cotizezi ani de zile la doctori pentru repararea neglijentei din tinerete?
    Nici eu nu recomand. Nu asta era ideea. Pur si simplu e o intamplare din trecut, a fost alegerea mea sa nu renunt si sa trec printr-o perioada extrema.

    Nu trebuie neaparat sa faci sacrificii. Repet, sunt alegeri. Poti obtine aceleasi lucruri si fara sacrificii. Sunt modalitati prin care poti realiza ceea ce doresti cu foarte putin efort. Pe care le aplic de ceva timp, si multi se minuneaza cum de am timp pentru toate.

    Dincolo de acest aspect, este bine sau chiar obligatoriu sa ne preocupam de nutritie. Ca si de oricare alt aspect important din viata. Doar ca nu exista un determinism in asta. Cunosc o gramada de oameni care au baut, au fumat ca turcii si au facut toate excesele posibile, si tot au prins 80-90 de ani. Si altii care n-au facut nimic din asta, fara excese, si la 24 de ani au cazut jos brusc si au murit. Exista modalitati de a repara astfel de lucruri. Organismul are capacitatati nebanuite de a se vindeca.

    Efectele stresului mental, si al gandirii negative permanente, sunt mult mai devastatoare decat un exces alimentar de acum multi ani. Poate ar trebui sa te interesezi si de asta, daca tot te preocupa nutritia, implicit sanatatea.

  7. #7
    Avatarul lui Sorin Frumuseanu
    Sorin Frumuseanu este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    55
    Data înscrierii
    2nd August 2005
    Locaţie
    Orsova
    Vârstă
    48
    Posturi
    3.943
    Putere Rep
    55

    Implicit

    Nu foarte mult. Sunt doar fumator inrait + exces de cafea si incerc sa compensez. Ai mei nu au prins 59 de ani asa ca daca prind 50 e super
    Credinta la institutiile specializate. Aici facem Servicii de seo
    Mi se spunea 1nesco

  8. #8
    Avatarul lui emm
    emm
    emm este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    48
    Data înscrierii
    11th November 2006
    Posturi
    829
    Putere Rep
    48

    Implicit

    1nesco, ai mei sunt deja la 80. Multumesc lui Dumnezeu, se tin bine. Imi pare rau de parintii tai.

    --- Later Edit --- (ca mi-a fost lene sa apas "Edit")

    Citat Postat în original de radu4us Vezi Post
    Mie imi place ce a scris si cum a scris...

    Omul acesta si-a deschis sufletul si se vede ca ce a scris, a scris din suflet... nu ca sa se laude... nu ca sa dea sfaturi... ci doar ca sa "urle" ca se poate...



    Nu mai aruncati cu pietre sau si mai rau cu noroi in cineva care incearca sa-si impartaseasca povestea vietii, cateva idei despre cum sa privesti viata si poate cel mai important cum sa iei viata in piept si sa iti zici ca depinde doar de tine cum iti construiesti viitorul.
    Multumesc, Radu.

    Nota: Stiu ca unora nu le plac discursurile motivationale, no ofense intended. Intentia mea a fost doar sa incerc sa deschid ochii, celor care vor sa-i deschida, nu sa agasez pe cineva cu stilul. Si probabil va fi singurul meu post de acest gen. O puteti considera o poveste spusa intr-un bar, si cam atat. Nu e stilul meu de fiecare zi.

    Sunt destule technicalities despre care putem discuta, utile si la rece. So be it.

  9. #9
    Avatarul lui haos
    haos este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    53
    Data înscrierii
    19th February 2008
    Locaţie
    Craiova
    Posturi
    2.239
    Putere Rep
    53

    Implicit

    Discursurile motivationale au efectul pe care il presupune chiar numele: sa motiveze persoanele. De aici rezulta si reactiile intalnite de pana acum: cei care au nevoie de motivatie vor vota ca le-a placut, cei care nu au nevoie, vor considera postul inutil.

    Emm, eu vorbeam dintre cititorii de pe acest forum care in mare majoritate sunt tehnici: discursul este util doar pentru cei din zona business care au nevoie sau cautau un astfel de impuls. Pentru ceilalti, e doar un alt "material" de citit, de aceea am mentionat acest lucru ca sa nu se apuce sa-l citeasca si apoi sa arunce cu acuzatii si sa transforme postul in polemici si politici..
    Citeste primul meu curs SEO - principii de baza. Vezi oferta mea de advertoriale PR5.

  10. #10
    Avatarul lui Sorin Frumuseanu
    Sorin Frumuseanu este deconectat Ambasador
    Reputatie:
    55
    Data înscrierii
    2nd August 2005
    Locaţie
    Orsova
    Vârstă
    48
    Posturi
    3.943
    Putere Rep
    55

    Implicit

    Era postat in sectiunea bancuri:
    Asta era hobby, pasiune.
    Si asta realitatea:
    Credinta la institutiile specializate. Aici facem Servicii de seo
    Mi se spunea 1nesco

Pagina 1 din 2 12 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan este/sunt 1 utilizator(i) care navighează în acest subiect. (0 membrii și 1 vizitatori)

Thread-uri Similare

  1. Post nr. 1
    De Ann în forumul Prezentare forumisti
    Răspunsuri: 10
    Ultimul Post: 3rd March 2012, 13:41
  2. Post PR3=5E
    De Shumy în forumul Link-uri/Bannere
    Răspunsuri: 2
    Ultimul Post: 14th October 2008, 21:24
  3. Primul meu post
    De tut4nk4m0n în forumul Prezentare forumisti
    Răspunsuri: 9
    Ultimul Post: 3rd January 2008, 16:25

Permisiuni postare

  • Nu puteţi posta subiecte noi.
  • Nu puteţi răspunde la subiecte
  • Nu puteţi adăuga ataşamente
  • Nu puteţi modifica posturile proprii
  •