Firma X face ciubucuri. Il pun pe Popescu sa-l aduca pe varsu sa le faca magazin virtual, ca au auzit ca el face. Varsu se screme si dupa o luna vine cu un template din anii 90, total nepotrivit pentru ecommerce. Il abandoneaza.

Dupa cateva luni, Xulestii mai incearca odata. Il pun pe Ionescu ca caute pe net o firma serioasa. Gasesc firma, Treosc Plosc. Vine un treoscoist la 4 ace, le promite ca le face absolut totul (copiruaiting, marcheting, ecomers, seo pentru motoare de cautare) si incepe sa-i taxeze pe masura in avans. Dupa cateva mii de euro virate si nici un rezultat vizibil, Xulestii pun piciorul in prag si taie contractul. Renunta la bani, contractul era beton, si-au luat-o.

Intr-o ultima incercare, patronul afla de la un prieten ca are ala un coleg de facultate care face saituri, adica io. Ma cheama, ii taxez rezon, le dau un design rezon (la ecommerce rezon e maximul necesar), in prima saptamana le aduc vanzari online cat nu le-au aduc comenzile telefonice intr-o luna (desi bagau banu gros in reclama offline), raman socati, felicitari, aplauze, plata facuta in aceasi zi desi termenul facturii era de 2 saptamani.

Daca ar fi venit Xulestii de la inceput la mine, probabil cereau cateva designuri custom si apoi sa-si aleaga ei ce le place, ma puneau sa aflu eu ce face firma lor, cati angajati are si ce date de contact si probabil renuntau la contract, pentru ca au auzit ei ca altii fac site-uri cu 50 RON.

Iubesc secretarele hastemeliste, verii uebmasteri, teparii cu serele si costume proaspat spalate. Imi fac viata muuuult mai usoara.