trist, trist...

Imi inchipui un tip de vre-o 16 - 17 ani, care se uita in jur cu buzunarele goale si fara nici o perspectiva sa isi traiasca tineretea cum ar trebui.. nici un skill de pret care ar putea sa il salveze, ptr. ca oricum e prea tanar... parintii (daca are noroc sa ii aibe pe amandoi) pierduti in munca de tot rahatul de zi cu zi, lasand orice speranta de a-si putea ajuta fiul in urma....
In curand omul nostru, in cazul in care nu are parte de un temperament mai nesimtit se va inchide in sine si v-a lua calea parintilor sai... incet, incet indreptrandu-se spre momentul cand nu isi v-a mai trai viata cu pasiune, cu vise care sa ii dea scopul de a se trezi in fiecare zi....


Trist dar adevarat dar cred ca in situatia asta sunt 70 % din tinerii din ziua de azi.

Am uitat sa va spun ca inca nu mi-am baut cafeaua..... si asta e o drama

ceva in genul :

Metallica - The Unforgiven

"New blood joins this earth
And quikly he’s subdued
Through constant pain disgrace
The young boy learns their rules

With time the child draws in
This whipping boy done wrong
Deprived of all his thoughts
The young man struggles on and on he’s known
A vow unto his own
That never from this day
His will they’ll take away"

Sorry, am fost luat de val