Sa muncim, zic.

[Tom]

prin 2007-2008 aveam niste proiecte cu un furnizor din Suedia, ma uimea programul lor, de luni pana joi la munca, vineri-duminica weekend, radeam cu ei, ca daca se mai incordeaza un pic devine weekendul mai mare

Toata lumea venea la servici in haine de oras, se schimbau in salopete, la 9 fix erau la posturi, lucrau 3 ore, la 12, pauza de masa. Sala de mese mare, salad bar, sosuri, tot ce vrei, toata lumea manca relaxata, apoi se plimbau, stateau la tv, citeau presa, bancuri, etc. La ora 13.30, la munca din nou, inca 3 ore. Se facea dus, se imbracau si plecau acasa. Nu pleca nimeni imputit, in salopeta, etc.

Problema era ca in cele 3+3 ore de munca erau ceas. Nu avea nimeni nevoie la wc, nu glumeau intre ei, nu vorbeau la telefon. Nu plimba nimeni o teava prin curte. Nu vedeam ca pe la noi 2-3 pers oprite pe "traseu" la o mica discutie. Culmea, nu le lipseau suruburile, discurile sau manusile. La noi e stiuta "Sa ne apucam de treaba, stai sa ti zic un banc, bla bla, ba, nu avem cheie de 15, du-te ba si ia o de la depozit, salut, vreau o cheie de 15, nu am decat tubulara, ma duc sa il intreb, ba, e buna tubulara de 15, pastele si dumnezeii masii, nu au cheie de 15, fir-ar mama lor sa fie, etc,etc, ia ba tubulara, daa, e buna tubulara, bine ba, completeaza aceste 4 formulare si semneaza de 5 ori aici, aici, si aici si dincolo, da mi si buletinul sa ii fac o copie, gata, ia cheia, uite ba, am adus cheia, hai sa ne apucam, ba boule, ti a dat de 16 nu de 15, tu nu te uiti ce iei, du te inapoi, bai nene, mi ai dat cheie de 16 nu de 15, nu cred, faceti bancuri, uite ba boule cheia, e de 16, ciudat, e de 16, sa verific in depozit, sa ii ia dracu, toata cutia cu cu chei de 16 desi pe ea scrie ca sunt de 15" Nota: dialog experimentat de mine personal, toata viata m-am urat ca nu am putut inregistrat fazele.

E diferenta de mentalitate sau sa-i zic mai bine generatii.

Tu esti generatia mea, cred, adica 30+, am fost educati si crescuti in "greutatile" parintilor nostrii. Am primit educatie acasa, astfel incat sa nu avem "greutatile" parintilor nostrii. Am facut scoala, am muncit in scoala (pentru ca parintii nu aveau bani destui de "bucuresti") si am inteles ca experienta e ceea ce conteaza, si mai putin hartiile (diplomele, cursurile...). Angajatorii ne-au apreciat exact pentru cele 2 avantaje: munceam & stiam ce facem.

Acum generatiile sunt altfel. Banii vin de acasa, altfel nu mai pleci din provincie la "bucuresti", sau intr-un oras mai mare. Asa ca daca "babacii" nu au bani, nu mai pleci de acasa, si ramai acolo. Dai vina pe parinti, si nu pe tine, ca nu ai bani de film la mall, de un mac, sau de un club. Nu realizezi ca ai 18+ si ca e vremea sa raspunzi pentru ceea ce ai, si doar tu poti sa obtii ceva pentru tine!

In acelasi timp e diferenta mare intre cele 2 romanii. Romania rurala si cea urbana.

Povestea mea e aproape identica cu a ta Mama, maistru in confectii, 3 schimburi (vremea lui ceasca), la 49 de ani, pensionata pe caz de boala. 540 ron pensie! Tata, instalator, si cam orice job in constructii, 9 ani afara, ne-au ajutat sa o ducem cat de cat bine pe "vremea lui ceasca". Dupa 89, toti banii pusi "deoparte" s-au dus. Nu aveau educatia occidentala, sa inteleaga ca dupa o revolutie se schimba la 180grade tot. Implicit valoarea banilor, asa ca in 92 cand a venit tata de la munca din Israel, si-au luat nimic, cu toti banii stransi, ca multi altii. La 52 de ani, pensionat pe caz de boala. Ambii bolnavi, nu la misto!

Eu la bucuresti, la facultate, doar cu bani de carti si poate o cola, si mancare la pachet de la "rata". Implicit am inceput cu munca, munca grea, dar castigam enorm de bine pentru vremea aia. 5-6 ani am lucrat in joburi de "noapte", cluburi (barman, receptioner, sef de sala) & restaurante (ospatar) .... fara sarbatori, fara weekend. Merita, dar am pus punct intr-o zi. Ma distrasem destul, era vremea pentru job de office.

Si am pornit de la 0. Nu cautam functii de conducere, cautam sa invat, cu capul plecat la interviu, am inceput sa-mi iau joburi de "ofiice", pana cand 2 patroni americani au inteles ca defapt 8-11 + munca de placere din partea mea, aduce performanta. Dupa 1 an la ultima firma, eram manager peste 85 de persoane, si din 4 birouri in ro, al meu era cel mai bun.

Faliment firma, din motive complicate, eu pornesc afacerea personala pe acesi nisa, cu cei mai buni oameni ai mei din birou si cu multa munca. Am riscat toti banii stransii in 3 ani, si erau destui de multi pentru vremea aia. Stilul meu de munca + capacitatea de a invata rapid + lucram doar ceea ce imi place, aduceau venituri foarte bune, pentru ca aveam defapt toate caracteristicile de performanta!

Am riscat si am castigat. Singurul dintre toti prietenii mei din generatia aia. Au riscat toti la un moment dat, pentru ca au vazut ca la mine a fost ok, dar nu le-a iesit (din x motive). Am avut sansa, am avut motivatie si am muncit mult.
Am avut luni fara un leu, multe luni, dar avantajul unei echipe care a plecat cu mine la drum stiind ce risc isi asuma. Si normal au venit multi anii foarte buni pentru toti. Pana intr-o zi cand am pus punct, din motive personale.

Cu banii stransi m-am axat pe net, imi facusem un site la vremea aia, parior.ro, pentru un hobby (daca se poate numii hobby ) personal, si incepusem sa prind gustul la "online" si imi placea la nebunie sa "combin" site-uri ca sa fac unul care sa cumprinda mai multe functionalitati. Pentru parior combinasem 7 site-uri la vremea aia (2008 cred), dar doar pt mine, nu era public, astfel incat sa-mi fac analizele rapid si simplu, si a mers.

Aveam sales, asta facusem ultimii ani, am angajat programatori, designeri, am luat-o de la 0. Aceasi poveste, alta nisa. Dar aici aveam banii, aveam sales, a trebuit doar sa invat net, si eu si programatorii Si asta am facut. Si am facut site-uri, branding, ...... pana anul trecut, cand am pus punct iara. Am ajuns la un maxim pe nisa asta si combinat cu SEO, care a devenit la inceput un hobby, si dupa un business, am decis ca e vremea proiectelor personale, pentru ca piata online in ro e la inceput si e loc pentru cateva proiecte.

Normal, iar de la 0, sunt multe luni de zile fara venituri, dar ca in toata istoria mea recenta, urmeaza ani foarte buni!


Munca 8-23, a devenit 9-19(20), cu un baiat de 2 ani acasa, pe care il vad cateva minute dimineata si rar seara, daca ajug sub 21, + 10 ore in weekend, fac doar ceea ce imi place, si studiez constant (testez atat seo cat si design), au fost si sunt atuurile mele.

De 5 ani am biroul in cel mai mare campus studentesc din Romania. Din 10.000 de studenti am avut un singur baiat angajat in 5 ani, si el recrutat de pe forum ! Ii vad zilnic, cum stau si se joaca, mananca seminte la mine pe scari, bere la 2l si discuta fotbal si tampenii, la numai 20-24 ani

Am vazut mii de persoane, am lucrat cu sute, diferentele sunt enorme. Acum toti au hartii, experienta 0, vor joburi bine platite, functii (ca in armata) si rup usa la program.


Am avut norocul sa vad mai multe tipuri de angajati, americani si europeni. Va dau 2 exemple.

America: la 6 dimineata, omu se trezea (55 ani) mergea la sala 1 h, dus + mic dejun, la 7.30-8 in masina spre job. Jobul e job, toti isi fac treaba, asa sunt educati.
Olanda: exact exemplu lui kidu, doar ca 8h pe zi. Alea 8 ore sunt brici, pauza e pauza, si la ora 17 sau 18 (in functie de program) pleaca. Nu stau peste, doar rar, dar alea 8h sunt brici!

Orele suplimentare nu sunt OBLIGATORII, nici pentru angajat si nici pentru patron. Apar doar din cauza calitatii "muncii" din cele 8h. Daca calitatea e slaba, trebuie acoperita prin ore suplimentare. Sunt oameni foarte buni, care in 8h fac cat alti 3 intr-o saptamana, dar sunt si altii care in 8h muncesc efectiv 1. E diferenta de "mentalitate" intre noi, ca romani, si intre romani si alte natii (tari).

Noi uram patronii, nu suportam munca la birou, sefii, suntem prea buni pentru asta. Stam si muncim de acasa, si asa a aparut moda freelancer de catva ani ( importata de la americanii care nu-si pot gasii un job), cea mai mare tampenie, si de atunci e haos. Toti se supraevalueaza, toti maraie, si nimeni nu are bani si nici viitor. Suntem cu totii freelanceri, fara planuri de viitor, (pentru ca nu poti fi freelancer forever), si traim de la o luna la alta, in speranta ca? Asta e romania online acum! Si de aceea este atat de slaba!

Sunt multe de spus, dar la bere

[valentino]

E diferenta de mentalitate sau sa-i zic mai bine generatii.

Eu am 25 de ani, la ce generatie ma incadrez? Am un servici in IT care imi asigura un venit mai mult decat decent. Am terminat informatica si sunt scutit de impozitul de 16%, deci inca un plus. Si totusi seara cand ajung acasa pornesc aparatura din dotare pentru a scrie, pentru a coda, pentru a face un site, pentru a castiga ceva suplimentar. Pentru ca vreau mai mult si stiu ca se poate mai mult. Ma prinde adesea ora 2-3, obosit a doua zi, o cafea, un vitamax, o alimentatie buna si merge treaba.

Asta in timp ce 95% din colegii mei ajung seara acasa, se uita la stiri, urmaresc mai multe seriale, ies la bere, in club, etc. 'Colegii, mergem si noi la munte in weekend'. 'Nu stiu, nu prea am bani'. Asta cand intreb eu, in rest se plang ei singuri ca nu stiu cum sa se mai descurce cu banii. Pe unul din ei l`am cooptat in echipa, dar mereu a spus ca deh, el nu poate asa. Probabil. Cand le vorbesc despre motivare si succes mi se spune ca`s prostii. Cand le spun ca azi nu ies la bere ca am de munca mi se spune ca`s sub controlul prietenei mele si de asta nu vreau sa ies, nu`mi da voie. Cine ar putea crede ca unii chiar muncesc dupa o zi de servici?

Exista si diferenta intre generatii, insa exceptii au fost si vor fi mereu. Cu siguranta erau si pe vremea voastra tineri care nu aveau nici un scop cu viata lor, doar ca acum ii putem observa mai usor - exista pe tot netul

Parerea mea. Se poate discuta mai mult pe tema asta la o bere, insa.

[cos_raq]

Eu am 25 de ani, la ce generatie ma incadrez? Am un servici in IT care imi asigura un venit mai mult decat decent. Am terminat informatica si sunt scutit de impozitul de 16%, deci inca un plus. Si totusi seara cand ajung acasa pornesc aparatura din dotare pentru a scrie, pentru a coda, pentru a face un site, pentru a castiga ceva suplimentar. Pentru ca vreau mai mult si stiu ca se poate mai mult. Ma prinde adesea ora 2-3, obosit a doua zi, o cafea, un vitamax, o alimentatie buna si merge treaba.

Asta in timp ce 95% din colegii mei ajung seara acasa, se uita la stiri, urmaresc mai multe seriale, ies la bere, in club, etc. 'Colegii, mergem si noi la munte in weekend'. 'Nu stiu, nu prea am bani'. Asta cand intreb eu, in rest se plang ei singuri ca nu stiu cum sa se mai descurce cu banii. Pe unul din ei l`am cooptat in echipa, dar mereu a spus ca deh, el nu poate asa. Probabil. Cand le vorbesc despre motivare si succes mi se spune ca`s prostii. Cand le spun ca azi nu ies la bere ca am de munca mi se spune ca`s sub controlul prietenei mele si de asta nu vreau sa ies, nu`mi da voie. Cine ar putea crede ca unii chiar muncesc dupa o zi de servici?

Exista si diferenta intre generatii, insa exceptii au fost si vor fi mereu. Cu siguranta erau si pe vremea voastra tineri care nu aveau nici un scop cu viata lor, doar ca acum ii putem observa mai usor - exista pe tot netul

Parerea mea. Se poate discuta mai mult pe tema asta la o bere, insa.

In Romania tu faci parte din cei 3-5% care chiar muncesc. In afara asta e normalitatea, toti fac ce faci tu... rezultatul e ca au niste tari in care ne dorim sa ajungem, putini romani isi pun intrebarea de ce au ajuns asa.

Si cineva spunea ca in romania este somaj mare si oamenii vor sa munceasca, realitatea spune altceva.

Romanii NU vor sa munceasca, sunt atatea articole in ziare care spun asta; ultimul pe care l-am citit este de o familie destul de tanara cu 4 copii care traiesc din ajutor social. Si sunt foarte mandri ca se pot descurca desi ambii parinti sunt apti de munca. Si alaturi de ei inca cateva milioane de ajutati sociali, neluand in calcul populatia minora.
Asta spun eu ca e cultura nemuncii, oameni care primesc bani degeaba si mai sunt si mandri. Gen: n-am salariu bun, iau x bani, bai dar nu fac nimic la servici, trebuie doar sa ma duc.