Un post despre atitudine

[Sorin Frumuseanu]

In prima iarna, imi aduc aminte de un detaliu care poate parea stupid. Am cumparat la un moment dat un sac de cartofi de la un tigan. Acel sac de cartofi m-a salvat peste iarna... Pentru ca asta am mancat toata iarna, dimineata, la pranz si seara. Nu aveam bani. Aveam doar o sticla de ulei. Prietena mea de atunci, care era studenta, imi aducea cate un leu din banii cu care mergea la facultate, din care imi luam cate o paine.

Nu recomand nimanui sa faca asta, mai ales ca sunt tot mai preocupat de nutritie. Chiar daca efectele inca nu se stimt, le vei vedea dupa 50 de ani.
Ok, cu sacrificii se poate ajunge sus. Dar risti sa nu mai prinzi varsta de 50-60 de ani. Si atunci pt ce? Pt o statuie? Ca sa cotizezi ani de zile la doctori pentru repararea neglijentei din tinerete?

[emm]

Hai sa lamuresc eu ceva, ca poate tie ti-a scapat: prezentarea ta este valabila doar pentru antreprenori sau oameni care doresc sa se implice in diferite afaceri.

Acelasi gen de atitudine te ajuta, indiferent ce tip de cariera iti alegi. Trebuie sa-ti urmezi visul, despre asta e vorba. Si sa nu tii cont de ceea ce te impiedica.

Nu ma refeream strict la antreprenori.

Nu recomand nimanui sa faca asta, mai ales ca sunt tot mai preocupat de nutritie. Chiar daca efectele inca nu se stimt, le vei vedea dupa 50 de ani.
Ok, cu sacrificii se poate ajunge sus. Dar risti sa nu mai prinzi varsta de 50-60 de ani. Si atunci pt ce? Pt o statuie? Ca sa cotizezi ani de zile la doctori pentru repararea neglijentei din tinerete?

Nici eu nu recomand. Nu asta era ideea. Pur si simplu e o intamplare din trecut, a fost alegerea mea sa nu renunt si sa trec printr-o perioada extrema.

Nu trebuie neaparat sa faci sacrificii. Repet, sunt alegeri. Poti obtine aceleasi lucruri si fara sacrificii. Sunt modalitati prin care poti realiza ceea ce doresti cu foarte putin efort. Pe care le aplic de ceva timp, si multi se minuneaza cum de am timp pentru toate.

Dincolo de acest aspect, este bine sau chiar obligatoriu sa ne preocupam de nutritie. Ca si de oricare alt aspect important din viata. Doar ca nu exista un determinism in asta. Cunosc o gramada de oameni care au baut, au fumat ca turcii si au facut toate excesele posibile, si tot au prins 80-90 de ani. Si altii care n-au facut nimic din asta, fara excese, si la 24 de ani au cazut jos brusc si au murit. Exista modalitati de a repara astfel de lucruri. Organismul are capacitatati nebanuite de a se vindeca.

Efectele stresului mental, si al gandirii negative permanente, sunt mult mai devastatoare decat un exces alimentar de acum multi ani. Poate ar trebui sa te interesezi si de asta, daca tot te preocupa nutritia, implicit sanatatea.